A fost odat-un șef de post,
Nici prea destept, nici foarte prost,
În lung și lat el străbătea
Comuna ce o pastorea.
Dacă necazul te lovea,
De ține se milostivea,
El, deîndată, cerceta
Și vinovatul căuta.
La post, justițiabilul chema,
Ancheta-n dată începea:
- Să-mi spui, acum, de ce-ai furat
Și pe la mine nu ai “dat”?
- Iertare, șefule de post,
Da, recunosc, am fost un prost!
În socoteli m-am încurcat
Și pe mata eu te-am “ratat”.
Promit că, data viitoare,
Când voi ieși din închisoare,
Cu pregătirea încheiată
Și diplomă licențiată,
Voi dovedi că, nu-nzadar,
Mi-ai oferit această “bursă”-n dar.
Ca un profesor competent,
Privește, mândru,-al sau student,
Pe care el l-a pregătit
Cu un devotament necontenit.
Și a plecat în patrulare.
Acum, se uită mândru-n zare,
O,da, nimic nu-i poate sta în cale
Aici, pe drumurile comunale!