Mai deunăzi, un câine ce păzea-n ogradă,
Tot patrulând în lung și lat,
A constatat așa, în grabă,
Că i-ar sta bine-n sindicat.
❀
El strânse-atunci în jurul lui
Berbeci și oi, găini și gâște tot mai multe,
Și, atârnându-și zgarda-n cui,
Ceru domesticelor să-l asculte:
❀
- De-atâta timp voi îndurați
Condiții grele și mizere
Și, făr-a fi recompensați,
Aveți doar suferință în tacere.
❀
Destul! Așa nu se mai poate!
La stăpânire voi lătra
Că noi avem dreptate
Și nimeni nu ne va trata
❀
Ca niște simple dobitoace!
Și voi solicita să se constate,
Utilizând orice mijloace,
Că toate drepturile-s încălcate!
❀
De mâine-n grevă vom intra,
În curte ne vom aduna
Și-acolo noi vom demonstra,
Pân` ce dreptatea ne-o va da!
❀
- Așa vom face! strigară toți în cor,
Iar, de stăpânul nu ne-ascultă,
De muncă nu vom duce dor
Și nici odihna nu-i prea multă.
❀
A doua zi, așa cum a promis,
La ușa stăpânirii el bătu
Și, mândru că fuse admis,
El lătrătoarea începu:
❀
- Pentru găini și gâște, grăunțe mari din plin,
Pentru berbeci și oi, nutrețul nu va mai lipsi,
Iar pentru mine, în frâu de vrei să-i țin,
O cușcă mare tu îmi vei găsi!
❀
Se-așează, calm, stăpânu-n jilțul său,
Invită câinele la masa sa,
Mijindu-și ochii-nspre lătrău,
Cu glas mieros, îi spune așa:
❀
- De zgarda tu la loc ți-o pui,
Și dobitoacele le potolești,
Nu vei mai fi al nimănui
Și-o cușcă mare tu primești.
❀
Rânjește câinele satisfăcut.
Se-ntoarce acum la dobitoace:
- Am obținut tot ce-am cerut!
De azi, munciți în pace!