Judiciaristul alergător
Strigă tare: - Eu vreau spor!
De e zi sau de e noapte
Eu trebuie să aduc „fapte”!
Altfel voi n-ați mai avea
Deloc pe cine ancheta,
Iar materialul probator
N-ar mai fi doveditor.
„Cercetătorul” penalist
E cel mai tare specialist
Justițiabilul s-ancheteze
Și adevăruri să filtreze.
- De eu legea nu cunosc,
Munca voastră n-are rost.
Așa că e dreptul meu
Ca un spor să am și eu.
Criminalistul „fotograf”
Dă și el autograf,
Semnând jalba din proțap,
Căci vrea sporuri cât încap:
- Locul faptei cercetez,
Urme imortalizez,
Justițiabilu`-amprentez...
Fară spor, eu nu lucrez!
Sectoristul transformat
În proximist „apropiat”
Nu se lasă mai prejos,
Căci și el e merituos:
- Eu am o bună viziune
În raza mea de acțiune,
Căci intuiesc orice-„atentat”
Chiar de nu s-a întâmplat.
Circulistul cu chipiu
Vrea și el la interviu:
- De e ploaie, de e soare
În trafic stau la „dirijare”,
Pe șoferi eu îi îndrum
Să nu piardă timp pe drum.
Pentru-acest risc asumat,
Cu-n spor să fiu recompensat!
Finanțiștii și cadriștii
Vor și ei, ca polițiștii,
Sporuri multe și mărunte,
Legislația să înfrunte,
De la stagiul de-ncadrare
Până la salarizare:
- Debutanți sau specialiști,
Noi „vă facem” polițiști!
De ziua noastră, strigăm în cor:
De vreți la muncă s-avem spor,
Noi, la salariu, vrem un spor!